Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre raportul dintre om şi divinitate, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: [...] în tragedie Dumnezeu există, dar se uită în altă parte când ai nevoie de El, în absurd nu există, iar în comedie nu ai conştiinţa că ar putea exista (Ioana Pârvulescu).
Am citit cu atenţie afirmaţia Ioanei Pârvulescu, potrivit căreia în tragedie Dumnezeu există, dar se uită în altă parte când ai nevoie de El, în absurd nu există, iar în comedie nu ai conştiinţa că ar putea exista şi sunt absolut de acord cu ideea exprimată, iar în rândurile de mai jos voi explica şi de ce.
În opinia mea, această afirmaţie poate fi exemplificată prin numeroase situaţii din viaţa reală, dar şi din literatură. Astfel, atunci când un om trăieşte o tragedie, el are impresia că Dumnezeu l-a părăsit. Aşa se întâmplă şi cu eroii din tragedia lui Shakespeare, Romeo şi Julieta. Toate nenorocirile care intervin în existenţa lui Romeo, după căsătoria sa cu Julieta, îl determină pe acesta să creadă că este jucăria soartei şi că Dumnezeu şi-a întors faţa de la el.
Pe de altă parte, în absurd (iar prin absurd, Ioana Pârvulescu înţelege teatrul absurd), Dumnezeu nu există, ilustrative în acest sens fiind multe dintre creaţiile dramatice moderne, precum piesele lui Eugen Ionescu sau ale lui Samuel Beckett. De exemplu, în Aşteptându-l pe Godot, a lui Beckett, cele două personaje aşteaptă zadarnic apariţia unui anume Godot, care pare a fi chiar Dumnezeu. Acesta a părăsit însă oamenii şi refuză să le mai trimită vreun semn.
Nu în ultimul rând, în comedie, omul nu are conştiinţa existenţei lui Dumnezeu. De exemplu, în comedia O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, personajele sunt preocupate doar de realizarea intereselor meschine care constituie centrul vieţii lor, fără a se raporta în niciun fel la divinitate.
Aşadar, sunt de părere că exemplele de mai sus susţin convingător afirmaţia Ioanei Pârvulescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu