luni, 23 decembrie 2013
Text argumentativ despre modestie
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre modestie, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Gesturile frumoase se fac pe ascuns, nu te lauzi mereu cu ele (Anton Holban).
Consider că afirmaţia lui Anton Holban, potrivit căreia Gesturile frumoase se fac pe ascuns, nu te lauzi mereu cu ele este adevărată şi îmi voi susţine punctul de vedere în rândurile de mai jos.
Eu cred că acela care se laudă cu gesturile frumoase pe care le face este lipsit de modestie. Lauda anulează nobleţea şi frumuseţea unui gest, aşa cum se întâmplă în cazul persoanelor publice, care fac gesturi caritabile doar pentru a se mândri cu acestea.
Oamenii cu adevărat nobili fac gesturi frumoase doar pe ascuns şi, din jenă, timiditate sau delicateţe sufletească, nu şi le dezvăluie semenilor. Un exemplu în acest sens este Darcy, protagonistul celui mai cunoscut roman al scriitoarei engleze Jane Austen, Mândrie şi prejudecată. Darcy are o contribuţie însemnată la restabilirea onoarei surorii lui Elisabeth Benett, fata de care era îndrăgostit, fără a dezvălui nimănui acest lucru.
Aşadar, sunt de părere că exemplele de mai sus susţin suficient afirmaţia lui Anton Holban, conform căreia Gesturile frumoase se fac pe ascuns, nu te lauzi mereu cu ele.
Consider că afirmaţia lui Anton Holban, potrivit căreia Gesturile frumoase se fac pe ascuns, nu te lauzi mereu cu ele este adevărată şi îmi voi susţine punctul de vedere în rândurile de mai jos.
Eu cred că acela care se laudă cu gesturile frumoase pe care le face este lipsit de modestie. Lauda anulează nobleţea şi frumuseţea unui gest, aşa cum se întâmplă în cazul persoanelor publice, care fac gesturi caritabile doar pentru a se mândri cu acestea.
Oamenii cu adevărat nobili fac gesturi frumoase doar pe ascuns şi, din jenă, timiditate sau delicateţe sufletească, nu şi le dezvăluie semenilor. Un exemplu în acest sens este Darcy, protagonistul celui mai cunoscut roman al scriitoarei engleze Jane Austen, Mândrie şi prejudecată. Darcy are o contribuţie însemnată la restabilirea onoarei surorii lui Elisabeth Benett, fata de care era îndrăgostit, fără a dezvălui nimănui acest lucru.
Aşadar, sunt de părere că exemplele de mai sus susţin suficient afirmaţia lui Anton Holban, conform căreia Gesturile frumoase se fac pe ascuns, nu te lauzi mereu cu ele.
Text argumentativ despre raportul dintre om şi divinitate
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre raportul dintre om şi divinitate, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: [...] în tragedie Dumnezeu există, dar se uită în altă parte când ai nevoie de El, în absurd nu există, iar în comedie nu ai conştiinţa că ar putea exista (Ioana Pârvulescu).
Am citit cu atenţie afirmaţia Ioanei Pârvulescu, potrivit căreia în tragedie Dumnezeu există, dar se uită în altă parte când ai nevoie de El, în absurd nu există, iar în comedie nu ai conştiinţa că ar putea exista şi sunt absolut de acord cu ideea exprimată, iar în rândurile de mai jos voi explica şi de ce.
În opinia mea, această afirmaţie poate fi exemplificată prin numeroase situaţii din viaţa reală, dar şi din literatură. Astfel, atunci când un om trăieşte o tragedie, el are impresia că Dumnezeu l-a părăsit. Aşa se întâmplă şi cu eroii din tragedia lui Shakespeare, Romeo şi Julieta. Toate nenorocirile care intervin în existenţa lui Romeo, după căsătoria sa cu Julieta, îl determină pe acesta să creadă că este jucăria soartei şi că Dumnezeu şi-a întors faţa de la el.
Pe de altă parte, în absurd (iar prin absurd, Ioana Pârvulescu înţelege teatrul absurd), Dumnezeu nu există, ilustrative în acest sens fiind multe dintre creaţiile dramatice moderne, precum piesele lui Eugen Ionescu sau ale lui Samuel Beckett. De exemplu, în Aşteptându-l pe Godot, a lui Beckett, cele două personaje aşteaptă zadarnic apariţia unui anume Godot, care pare a fi chiar Dumnezeu. Acesta a părăsit însă oamenii şi refuză să le mai trimită vreun semn.
Nu în ultimul rând, în comedie, omul nu are conştiinţa existenţei lui Dumnezeu. De exemplu, în comedia O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, personajele sunt preocupate doar de realizarea intereselor meschine care constituie centrul vieţii lor, fără a se raporta în niciun fel la divinitate.
Aşadar, sunt de părere că exemplele de mai sus susţin convingător afirmaţia Ioanei Pârvulescu.
Am citit cu atenţie afirmaţia Ioanei Pârvulescu, potrivit căreia în tragedie Dumnezeu există, dar se uită în altă parte când ai nevoie de El, în absurd nu există, iar în comedie nu ai conştiinţa că ar putea exista şi sunt absolut de acord cu ideea exprimată, iar în rândurile de mai jos voi explica şi de ce.
În opinia mea, această afirmaţie poate fi exemplificată prin numeroase situaţii din viaţa reală, dar şi din literatură. Astfel, atunci când un om trăieşte o tragedie, el are impresia că Dumnezeu l-a părăsit. Aşa se întâmplă şi cu eroii din tragedia lui Shakespeare, Romeo şi Julieta. Toate nenorocirile care intervin în existenţa lui Romeo, după căsătoria sa cu Julieta, îl determină pe acesta să creadă că este jucăria soartei şi că Dumnezeu şi-a întors faţa de la el.
Pe de altă parte, în absurd (iar prin absurd, Ioana Pârvulescu înţelege teatrul absurd), Dumnezeu nu există, ilustrative în acest sens fiind multe dintre creaţiile dramatice moderne, precum piesele lui Eugen Ionescu sau ale lui Samuel Beckett. De exemplu, în Aşteptându-l pe Godot, a lui Beckett, cele două personaje aşteaptă zadarnic apariţia unui anume Godot, care pare a fi chiar Dumnezeu. Acesta a părăsit însă oamenii şi refuză să le mai trimită vreun semn.
Nu în ultimul rând, în comedie, omul nu are conştiinţa existenţei lui Dumnezeu. De exemplu, în comedia O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, personajele sunt preocupate doar de realizarea intereselor meschine care constituie centrul vieţii lor, fără a se raporta în niciun fel la divinitate.
Aşadar, sunt de părere că exemplele de mai sus susţin convingător afirmaţia Ioanei Pârvulescu.
Text argumentativ despre curaj 2
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre curaj, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: A merge fără ezitare la supliciu sau la luptă pentru o convingere sau o fiinţă scumpă e admirabil; dar a o face după ezitare e mult mai mult: înseamnă a asuma totul deliberat şi lucid (Alexandru Paleologu).
Consider că afirmaţia lui Alexandru Paleologu, potrivit căreia A merge fără ezitare la supliciu sau la luptă pentru o convingere sau o fiinţă scumpă e admirabil; dar a o face după ezitare e mult mai mult: înseamnă a asuma totul deliberat şi lucid este adevărată şi îmi voi argumenta punctul de vedere.
În opinia mea, curajul spontan presupune o anumită doză de inconştienţă. Însă când actul de curaj presupune o asumare deliberată, lucidă şi conştientă a unui sacrificiu, acest fapt îl scoate pe om din rândul fiinţelor umane obişnuite şi îl apropie de divinitate. Un exemplu în acest sens este Nicolae Steinhardt, autorul Jurnalului fericirii care, în anii '50, refuză să-şi trădeze prietenii pentru a scăpa astfel de închisoare şi, ca urmare, va fi întemniţat, deşi era nevinovat.
Un alt exemplu ilustrativ pentru afirmaţia lui Alexandru Paleologu consider că este comportamentul lui Apostol Bologa, protagonistul romanului Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu. Acesta alege să dezerteze din armata austro-ungară pentru a nu lupta împotriva conaţionalilor şi plăteşte decizia cu propria viaţă, fiind condamnat la moarte prin spânzurătoare.
Aşadar, consider că exemplele de mai sus susţin convingător afirmaţia lui Alexandru Paleologu conform căreia A merge fără ezitare la supliciu sau la luptă pentru o convingere sau o fiinţă scumpă e admirabil; dar a o face după ezitare e mult mai mult: înseamnă a asuma totul deliberat şi lucid.
Consider că afirmaţia lui Alexandru Paleologu, potrivit căreia A merge fără ezitare la supliciu sau la luptă pentru o convingere sau o fiinţă scumpă e admirabil; dar a o face după ezitare e mult mai mult: înseamnă a asuma totul deliberat şi lucid este adevărată şi îmi voi argumenta punctul de vedere.
În opinia mea, curajul spontan presupune o anumită doză de inconştienţă. Însă când actul de curaj presupune o asumare deliberată, lucidă şi conştientă a unui sacrificiu, acest fapt îl scoate pe om din rândul fiinţelor umane obişnuite şi îl apropie de divinitate. Un exemplu în acest sens este Nicolae Steinhardt, autorul Jurnalului fericirii care, în anii '50, refuză să-şi trădeze prietenii pentru a scăpa astfel de închisoare şi, ca urmare, va fi întemniţat, deşi era nevinovat.
Un alt exemplu ilustrativ pentru afirmaţia lui Alexandru Paleologu consider că este comportamentul lui Apostol Bologa, protagonistul romanului Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu. Acesta alege să dezerteze din armata austro-ungară pentru a nu lupta împotriva conaţionalilor şi plăteşte decizia cu propria viaţă, fiind condamnat la moarte prin spânzurătoare.
Aşadar, consider că exemplele de mai sus susţin convingător afirmaţia lui Alexandru Paleologu conform căreia A merge fără ezitare la supliciu sau la luptă pentru o convingere sau o fiinţă scumpă e admirabil; dar a o face după ezitare e mult mai mult: înseamnă a asuma totul deliberat şi lucid.
Text argumentativ despre iubire 2
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre iubire, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Marea iubire nu poate fi decât reciprocă: iubirile unilaterale şi neîmpărtăşite, năzuinţe lipsite de realitate, simple iluzii, nu sunt decât nişte fenomene de infirmitate (Alexandru Paleologu).
Consider că afirmaţia lui Alexandru Paleologu, potrivit căreia Marea iubire nu poate fi decât reciprocă: iubirile unilaterale şi neîmpărtăşite, năzuinţe lipsite de realitate, simple iluzii, nu sunt decât nişte fenomene de infirmitate este adevărată şi voi aduce argumente în acest sens.
Cred, pe de o parte, că multe persoane sunt de acord cu faptul că o mare iubire nu poate fi decât reciprocă. Exemplele din viaţă, dar şi din literatură care susţin această constatare sunt numeroase. Ilustrativă în acest sens este cea mai cunoscută poveste de dragoste din literatura universală, cea a lui Romeo şi a Julietei. Pasiunea lor este reciprocă, cu toate că se dovedeşte funestă şi îi conduce la moarte.
Pe de altă parte, este adevărat că iubirile unilaterale şi neîmpărtăşite, năzuinţe lipsite de realitate, simple iluzii, nu sunt decât nişte fenomene de infirmitate, nişte obsesii bolnăvicioase. Un exemplu în acest sens îl constituie pasiunea obsesivă a Anei pentru Ion, protagonistul romanului omonim de Liviu Rebreanu, căci iubirea neîmpărtăşită a Anei pentru Ion va determina sfârşitul tragic al femeii.
Aşadar, consider că exemplele de mai sus susţin convingător afirmaţia lui Alexandru Paleologu conform căreia Marea iubire nu poate fi decât reciprocă: iubirile unilaterale şi neîmpărtăşite, năzuinţe lipsite de realitate, simple iluzii, nu sunt decât nişte fenomene de infirmitate.
Consider că afirmaţia lui Alexandru Paleologu, potrivit căreia Marea iubire nu poate fi decât reciprocă: iubirile unilaterale şi neîmpărtăşite, năzuinţe lipsite de realitate, simple iluzii, nu sunt decât nişte fenomene de infirmitate este adevărată şi voi aduce argumente în acest sens.
Cred, pe de o parte, că multe persoane sunt de acord cu faptul că o mare iubire nu poate fi decât reciprocă. Exemplele din viaţă, dar şi din literatură care susţin această constatare sunt numeroase. Ilustrativă în acest sens este cea mai cunoscută poveste de dragoste din literatura universală, cea a lui Romeo şi a Julietei. Pasiunea lor este reciprocă, cu toate că se dovedeşte funestă şi îi conduce la moarte.
Pe de altă parte, este adevărat că iubirile unilaterale şi neîmpărtăşite, năzuinţe lipsite de realitate, simple iluzii, nu sunt decât nişte fenomene de infirmitate, nişte obsesii bolnăvicioase. Un exemplu în acest sens îl constituie pasiunea obsesivă a Anei pentru Ion, protagonistul romanului omonim de Liviu Rebreanu, căci iubirea neîmpărtăşită a Anei pentru Ion va determina sfârşitul tragic al femeii.
Aşadar, consider că exemplele de mai sus susţin convingător afirmaţia lui Alexandru Paleologu conform căreia Marea iubire nu poate fi decât reciprocă: iubirile unilaterale şi neîmpărtăşite, năzuinţe lipsite de realitate, simple iluzii, nu sunt decât nişte fenomene de infirmitate.
Text argumentativ despre diferenţa dintre aparenţă şi esenţă
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre diferenţa dintre aparenţă şi esenţă, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Omul nu trebuie judecat după vârsta lui fizică, ci după etatea lui mentală şi spirituală (Mircea Eliade).
Incapacitatea omului de a distinge între aparenţă şi esenţă a constituit adesea o problemă, de aceea consider că afirmaţia lui Mircea Eliade, conform căreia Omul nu trebuie judecat după vârsta lui fizică, ci după etatea lui mentală şi spirituală, este incitativă şi voi încerca să argumentez în rândurile următoare.
În primul rând, este evident că vârsta reală a unei persoane nu coincide cu vârsta sa mentală şi spirituală. Un exemplu în acest sens îl constituie chiar personajul Maitreyi din romanul omonim al lui Mircea Eliade. Deşi este o adolescentă de doar 17 ani, ea are preocupări intelectuale, precum susţinerea unor conferinţe despre esenţa frumosului, potrivite mai degrabă pentru un om matur.
Pe de altă parte, vârsta unei persoane nu este determinantă totdeauna pentru comportamentul acesteia. Astfel, în Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă, mezinul izbândeşte acolo unde fraţii săi mai mari dau greş.
Aşadar, exemplele de mai sus susţin afirmaţia lui Mircea Eliade potrivit căreia
Omul nu trebuie judecat după vârsta lui fizică, ci după etatea lui mentală şi spirituală.
Incapacitatea omului de a distinge între aparenţă şi esenţă a constituit adesea o problemă, de aceea consider că afirmaţia lui Mircea Eliade, conform căreia Omul nu trebuie judecat după vârsta lui fizică, ci după etatea lui mentală şi spirituală, este incitativă şi voi încerca să argumentez în rândurile următoare.
În primul rând, este evident că vârsta reală a unei persoane nu coincide cu vârsta sa mentală şi spirituală. Un exemplu în acest sens îl constituie chiar personajul Maitreyi din romanul omonim al lui Mircea Eliade. Deşi este o adolescentă de doar 17 ani, ea are preocupări intelectuale, precum susţinerea unor conferinţe despre esenţa frumosului, potrivite mai degrabă pentru un om matur.
Pe de altă parte, vârsta unei persoane nu este determinantă totdeauna pentru comportamentul acesteia. Astfel, în Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă, mezinul izbândeşte acolo unde fraţii săi mai mari dau greş.
Aşadar, exemplele de mai sus susţin afirmaţia lui Mircea Eliade potrivit căreia
Omul nu trebuie judecat după vârsta lui fizică, ci după etatea lui mentală şi spirituală.
marți, 21 mai 2013
Text argumentativ despre orgoliu
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre orgoliu.
După părerea mea, persoanele orgolioase cad deseori în ridicol şi stârnesc râsul celor din jur.
În primul rând, oamenii orgolioşi sunt aproape întotdeauna lipsiţi de simţul umorului, gata să ia orice în serios, fiind incapabili să facă haz de necaz.
În al doilea rând, persoanele orgolioase nu reuşesc să menţină relaţii amiabile cu cei din jur, inclusiv familia. Acest lucru se datorează faptului că acest tip de persoane este caracterizat de o impulsivitate ieşită din comun, care izbucneşte şi la auzirea unor lucruri neînsemnate, pe care, de cele mai multe ori, nu trebuie să le punem la suflet.
În concluzie, putem afirma că orgoliul cauzează răni adânci şi poate stârni râsul celor din jur.
După părerea mea, persoanele orgolioase cad deseori în ridicol şi stârnesc râsul celor din jur.
În primul rând, oamenii orgolioşi sunt aproape întotdeauna lipsiţi de simţul umorului, gata să ia orice în serios, fiind incapabili să facă haz de necaz.
În al doilea rând, persoanele orgolioase nu reuşesc să menţină relaţii amiabile cu cei din jur, inclusiv familia. Acest lucru se datorează faptului că acest tip de persoane este caracterizat de o impulsivitate ieşită din comun, care izbucneşte şi la auzirea unor lucruri neînsemnate, pe care, de cele mai multe ori, nu trebuie să le punem la suflet.
În concluzie, putem afirma că orgoliul cauzează răni adânci şi poate stârni râsul celor din jur.
Text argumentativ despre cunoaştere 2
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre cunoaştere, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Aproape toate nefericirile vieţii ne vin de la ideile greşite pe care le avem despre ceea ce ni se întâmplă (Stendhal).
Cunoaşterea reprezintă reflectarea în conştiinţă a realităţii existente independent de subiectul cunoscător. De aceea, interpretarea greşită a realităţii sau lipsa de cunoaştere poate atrage repercusiuni grave.
Din punctul meu de vedere, cunoaşterea necesită inteligenţă, care este înnăscută, educaţie corespunzătoare şi înţelepciune, care se acumulează în timp, în funcţie de experienţele personale ale fiecăruia.
De cele mai multe ori, oamenii au tendinţa să judece ceea ce li se întâmplă, dar şi pe semenii lor, în funcţie de propriile criterii, fără a încerca să cunoască adevărul, să privească evenimentele, ca şi pe cei din jur, în mod obiectiv, detaşat.
Pe de altă parte, ideile greşite pe care le avem despre ceea ce ni se întâmplă pot avea uneori consecinţe tragice. Un exemplu în acest sens este Ana, unul dintre personajele feminine ale romanului Ion de Liviu Rebreanu. Tânăra interpretează în mod greşit faptele lui Ion şi ajunge să creadă că el o iubeşte, când, de fapt, căsătoria lor făcea parte din planul bine stabilit al lui Ion, acesta urmărind să obţină pământurile tatălui ei, Vasile Baciu. În cele din urmă, comportamentul brutal al lui Ion, dar şi indiferenţa acestuia duc la sinuciderea Anei.
În concluzie, cunoaşterea este esenţială în viaţa de zi cu zi, ajutându-ne să percepem corect ceea ce ni se întâmplă.
Cunoaşterea reprezintă reflectarea în conştiinţă a realităţii existente independent de subiectul cunoscător. De aceea, interpretarea greşită a realităţii sau lipsa de cunoaştere poate atrage repercusiuni grave.
Din punctul meu de vedere, cunoaşterea necesită inteligenţă, care este înnăscută, educaţie corespunzătoare şi înţelepciune, care se acumulează în timp, în funcţie de experienţele personale ale fiecăruia.
De cele mai multe ori, oamenii au tendinţa să judece ceea ce li se întâmplă, dar şi pe semenii lor, în funcţie de propriile criterii, fără a încerca să cunoască adevărul, să privească evenimentele, ca şi pe cei din jur, în mod obiectiv, detaşat.
Pe de altă parte, ideile greşite pe care le avem despre ceea ce ni se întâmplă pot avea uneori consecinţe tragice. Un exemplu în acest sens este Ana, unul dintre personajele feminine ale romanului Ion de Liviu Rebreanu. Tânăra interpretează în mod greşit faptele lui Ion şi ajunge să creadă că el o iubeşte, când, de fapt, căsătoria lor făcea parte din planul bine stabilit al lui Ion, acesta urmărind să obţină pământurile tatălui ei, Vasile Baciu. În cele din urmă, comportamentul brutal al lui Ion, dar şi indiferenţa acestuia duc la sinuciderea Anei.
În concluzie, cunoaşterea este esenţială în viaţa de zi cu zi, ajutându-ne să percepem corect ceea ce ni se întâmplă.
Text argumentativ despre câştig
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre câştig, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Cine vrea să câştige prea mult riscă să piardă (La Fontaine).
După părerea mea, dorinţa de a câştiga mult vine însoţită de o multitudine de riscuri.
În general, oamenii care nu se mulţumesc cu ceea ce au şi doresc să obţină şi mai mult, indiferent de ceea ce sacrifică pentru a-şi atinge scopul, ajung să piardă şi puţinul pe care îl au.
Un exemplu de personaj care vrea să câştige prea mult şi din această cauză pierde totul este Ion, protagonistul romanului cu acelaşi nume al lui Liviu Rebreanu. Acesta nu se mulţumeşte cu pământurile obţinute de la socrul său, Vasile Baciu, şi încearcă să fie alături de femeia iubită, Florica. Aceasta însă se căsătorise cu rivalul lui Ion, George Bulbuc, care îl surprinde pe Ion când vine într-o noapte la Florica şi îl ucide cu sapa.
Prin urmare, cel care vrea să câştige prea mult riscă să piardă totul, ajungând să fie consumat de această dorinţă.
După părerea mea, dorinţa de a câştiga mult vine însoţită de o multitudine de riscuri.
În general, oamenii care nu se mulţumesc cu ceea ce au şi doresc să obţină şi mai mult, indiferent de ceea ce sacrifică pentru a-şi atinge scopul, ajung să piardă şi puţinul pe care îl au.
Un exemplu de personaj care vrea să câştige prea mult şi din această cauză pierde totul este Ion, protagonistul romanului cu acelaşi nume al lui Liviu Rebreanu. Acesta nu se mulţumeşte cu pământurile obţinute de la socrul său, Vasile Baciu, şi încearcă să fie alături de femeia iubită, Florica. Aceasta însă se căsătorise cu rivalul lui Ion, George Bulbuc, care îl surprinde pe Ion când vine într-o noapte la Florica şi îl ucide cu sapa.
Prin urmare, cel care vrea să câştige prea mult riscă să piardă totul, ajungând să fie consumat de această dorinţă.
vineri, 17 mai 2013
Text argumentativ despre enigma frumuseţii
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre enigma frumuseţii, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Frumuseţea e o enigmă (Dostoievski).
După părerea mea, frumuseţea este o enigmă, deoarece nu este o calitate obiectivă, ci în totalitate subiectivă, întrucât depinde de privitor.
În primul rând, putem spune că există atâtea feluri de frumuseţi câţi privitori sunt, astfel un lucru poate fi considerat frumos sau urât de diferiţi privitori, nefiind ceva general-valabil.
În al doilea rând, frumuseţea poate fi considerată o enigmă, în special în cazul în care privitorul nu poate justifica frumuseţea unui obiect, deşi acesta îl consideră frumos.
În concluzie, frumuseţea reprezintă o enigmă atât timp cât ea nu este un dat general-valabil, ci o reflectare în sufletul privitorului.
După părerea mea, frumuseţea este o enigmă, deoarece nu este o calitate obiectivă, ci în totalitate subiectivă, întrucât depinde de privitor.
În primul rând, putem spune că există atâtea feluri de frumuseţi câţi privitori sunt, astfel un lucru poate fi considerat frumos sau urât de diferiţi privitori, nefiind ceva general-valabil.
În al doilea rând, frumuseţea poate fi considerată o enigmă, în special în cazul în care privitorul nu poate justifica frumuseţea unui obiect, deşi acesta îl consideră frumos.
În concluzie, frumuseţea reprezintă o enigmă atât timp cât ea nu este un dat general-valabil, ci o reflectare în sufletul privitorului.
Text argumentativ despre adevăr
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre adevăr, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Fără a folosi bine libertatea, nimeni nu poate spori în cunoaşterea adevărului (Vasile Someşanul).
Adevărul a fost considerat încă din cele mai vechi timpuri, drept una dintre cele mai importante valori absolute. Reprezentând un mijloc prin care omul îşi manifestă libertatea, adevărul este definit drept o concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă.
Din punctul meu de vedere, adevărul se află într-o relaţie strânsă cu libertatea, o relaţie caracterizată prin interdependenţă.
În primul rând, libertatea însăşi nu poate fi disociată de adevăr şi de bine, căci altfel s-ar transforma în anarhie.
În al doilea rând, adevărul este o formă de manifestare a libertăţii individului, însă nu adevărul său individual, ci acela negociat cu pluritatea de adevăruri care constituie norma legală şi cea morală.
În concluzie, adevărul poate fi văzut ca o modalitate de manifestare a libertăţii omului, dar numai şi numai dacă e unul negociat, raportat la adevărul colectivităţii.
Adevărul a fost considerat încă din cele mai vechi timpuri, drept una dintre cele mai importante valori absolute. Reprezentând un mijloc prin care omul îşi manifestă libertatea, adevărul este definit drept o concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă.
Din punctul meu de vedere, adevărul se află într-o relaţie strânsă cu libertatea, o relaţie caracterizată prin interdependenţă.
În primul rând, libertatea însăşi nu poate fi disociată de adevăr şi de bine, căci altfel s-ar transforma în anarhie.
În al doilea rând, adevărul este o formă de manifestare a libertăţii individului, însă nu adevărul său individual, ci acela negociat cu pluritatea de adevăruri care constituie norma legală şi cea morală.
În concluzie, adevărul poate fi văzut ca o modalitate de manifestare a libertăţii omului, dar numai şi numai dacă e unul negociat, raportat la adevărul colectivităţii.
Text argumentativ despre dragoste
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre dragoste.
După părerea mea, dragostea reprezintă unul dintre cele mai de preţ sentimente pe care le poate manifesta o fiinţă umană. Dragostea este un sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus sau faţă de un obiect la care ţinem foarte mult, având o încărcătură sentimentală deosebită.
Din punctul meu de vedere, acest sentiment de dragoste poate fi, în primul rând, spontan, imprevizibil sau fără noimă. În al doilea rând, sentimentul de dragoste se poate manifesta în timp, acesta amplificându-se pe parcurs.
Uneori, manifestarea sentimentului de dragoste este împiedicată de anumite prejudecăţi, cum ar fi: sociale, rasiale, religioase sau de altă natură. Spre exemplu, în tragedia Romeo şi Julieta, scrisă de William Shakespeare, se ajunge la un final tragic, pornind de la o pasiune înflăcărată ce încalcă regulile sociale.
În concluzie, dragostea poate fi privită ca o pasiune apărută din senin sau ca un sentiment complet raţional, dezvoltat, progresiv, în timp.
După părerea mea, dragostea reprezintă unul dintre cele mai de preţ sentimente pe care le poate manifesta o fiinţă umană. Dragostea este un sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus sau faţă de un obiect la care ţinem foarte mult, având o încărcătură sentimentală deosebită.
Din punctul meu de vedere, acest sentiment de dragoste poate fi, în primul rând, spontan, imprevizibil sau fără noimă. În al doilea rând, sentimentul de dragoste se poate manifesta în timp, acesta amplificându-se pe parcurs.
Uneori, manifestarea sentimentului de dragoste este împiedicată de anumite prejudecăţi, cum ar fi: sociale, rasiale, religioase sau de altă natură. Spre exemplu, în tragedia Romeo şi Julieta, scrisă de William Shakespeare, se ajunge la un final tragic, pornind de la o pasiune înflăcărată ce încalcă regulile sociale.
În concluzie, dragostea poate fi privită ca o pasiune apărută din senin sau ca un sentiment complet raţional, dezvoltat, progresiv, în timp.
Text argumentativ despre admiraţie
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre admiraţie.
După părerea mea, admiraţia este un sentiment altruist. Ea presupune să fii capabil să recunoşti calităţile de excepţie ale semenilor, atunci când le întâlneşti şi să le apreciezi la justa valoare.
În opinia mea, admiraţia nu înseamnă că tu eşti mai prejos, ci dimpotrivă, conştiinţa că tu poţi fi mai sus.
În primul rând, admirând calităţile şi acţiunile unui om, putem identifica astfel modele de atitudine şi de acţiuni, pe care să le poţi urma la rândul tău.
În al doilea rând, trebuie să le identificăm şi să le percepem corect, iar când vine vorba să aplicăm ceea ce admirăm, nu este recomandat să reproducem întocmai, ci să aducem nişte inovaţii personale şi originale.
În concluzie, este foarte important să ştii să admiri corect, iar prin acest fapt poţi fi şi tu admirat la rândul tău pentru asta, chiar şi de persoana pe care o admiri.
După părerea mea, admiraţia este un sentiment altruist. Ea presupune să fii capabil să recunoşti calităţile de excepţie ale semenilor, atunci când le întâlneşti şi să le apreciezi la justa valoare.
În opinia mea, admiraţia nu înseamnă că tu eşti mai prejos, ci dimpotrivă, conştiinţa că tu poţi fi mai sus.
În primul rând, admirând calităţile şi acţiunile unui om, putem identifica astfel modele de atitudine şi de acţiuni, pe care să le poţi urma la rândul tău.
În al doilea rând, trebuie să le identificăm şi să le percepem corect, iar când vine vorba să aplicăm ceea ce admirăm, nu este recomandat să reproducem întocmai, ci să aducem nişte inovaţii personale şi originale.
În concluzie, este foarte important să ştii să admiri corect, iar prin acest fapt poţi fi şi tu admirat la rândul tău pentru asta, chiar şi de persoana pe care o admiri.
miercuri, 15 mai 2013
Compunere despre divinitate
Redactaţi o compunere, de 10-15 rânduri, în care să vorbiţi despre relaţia voastră personală cu divinitatea.
Relaţia fiecăruia dintre noi cu divinitatea este foarte importantă, deoarece totul se petrece cu voia lui Dumnezeu, iar noi trebuie să-I fim recunoscători, căci El este responsabil de existenţa noastră.
După părerea mea, sufletul reprezintă o biserică, deoarece cu toţii îl purtăm pe Dumnezeu alături de noi, în sufletul nostru, acesta devenind, precum biserica, casa lui Dumnezeu.
În interiorul acestei "biserici sufleteşti", ne putem ruga şi putem medita, la fel ca într-o biserică adevărată, chiar dacă nu avem parte de prezenţa unui preot.
Având la dispoziţie această alternativă, cea a bisericii sufleteşti, nu este recomandat să neglijăm adevărata biserică.
Relaţia fiecăruia dintre noi cu divinitatea este foarte importantă, deoarece totul se petrece cu voia lui Dumnezeu, iar noi trebuie să-I fim recunoscători, căci El este responsabil de existenţa noastră.
După părerea mea, sufletul reprezintă o biserică, deoarece cu toţii îl purtăm pe Dumnezeu alături de noi, în sufletul nostru, acesta devenind, precum biserica, casa lui Dumnezeu.
În interiorul acestei "biserici sufleteşti", ne putem ruga şi putem medita, la fel ca într-o biserică adevărată, chiar dacă nu avem parte de prezenţa unui preot.
Având la dispoziţie această alternativă, cea a bisericii sufleteşti, nu este recomandat să neglijăm adevărata biserică.
Text argumentativ despre sinceritate
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre sinceritate.
După părerea mea, a fi sincer înseamnă a nu avea nimic de ascuns, a spune tot ceea ce gândeşti sau simţi.
Din punctul meu de vedere, sinceritatea este importantă şi apreciată, deoarece un om sincer obţine mai uşor respectul celor din jur decât cineva care nu spune lucrurile direct şi clar.
Persoanele sincere, însă, se pot confrunta cu probleme, deoarece, câteodată, sinceritatea nu este privită bine.
În primul rând, a fi sincer implică a spune adevărul şi, nu de multe ori, adevărul este acceptat.
În al doilea rând, oamenii preferă să audă o minciună, decât adevărul care doare şi care poate fi deranjant. Astfel, cei care sunt sinceri, nu sunt întotdeauna agreaţi pentru această calitate.
În opinia mea, între sinceritate şi insultă este uneori o linie extrem de subţire, deoarece o părere sinceră, dar dură, despre o persoană, poate fi jignitoare.
Sinceritatea exagerată poate duce la dispute şi, în acest caz, nu mai este o calitate, ci devine un defect.
În concluzie, sinceritatea trebuie preţuită, deoarece ea implică spunerea adevărului, în limitele bunei-cuviinţe, iar acest lucru nu ar trebui să lipsească din viaţa noastră.
Din punctul meu de vedere, sinceritatea este importantă şi apreciată, deoarece un om sincer obţine mai uşor respectul celor din jur decât cineva care nu spune lucrurile direct şi clar.
Persoanele sincere, însă, se pot confrunta cu probleme, deoarece, câteodată, sinceritatea nu este privită bine.
În primul rând, a fi sincer implică a spune adevărul şi, nu de multe ori, adevărul este acceptat.
În al doilea rând, oamenii preferă să audă o minciună, decât adevărul care doare şi care poate fi deranjant. Astfel, cei care sunt sinceri, nu sunt întotdeauna agreaţi pentru această calitate.
În opinia mea, între sinceritate şi insultă este uneori o linie extrem de subţire, deoarece o părere sinceră, dar dură, despre o persoană, poate fi jignitoare.
Sinceritatea exagerată poate duce la dispute şi, în acest caz, nu mai este o calitate, ci devine un defect.
În concluzie, sinceritatea trebuie preţuită, deoarece ea implică spunerea adevărului, în limitele bunei-cuviinţe, iar acest lucru nu ar trebui să lipsească din viaţa noastră.
luni, 29 aprilie 2013
Text argumentativ despre curaj
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre curaj.
După părerea mea, curajul, indiferent dacă este spontan, fără ezitări sau deliberat şi lucid, reprezintă o calitate extrem de admirabilă.
Din punctul meu de vedere, curajul spontan presupune o anumită doză de inconştienţă, el fiind declanşat prin intermediul instinctelor.
În primul rând, acest tip de curaj poate fi extrem de primejdios, iar în al doilea rând, toate fiinţele sunt înzestrate cu acest tip de curaj bazat pe instincte.
În schimb, curajul lucid nu este bazat pe instincte, ci pe raţiune, care ne diferenţiază de animale. De cele mai multe ori, oamenii sunt felicitaţi pentru curajul de care au dat dovadă, chiar dacă în majoritatea cazurilor acesta este spontan, fiind declanşat de nişte automatisme naturale.
În concluzie, curajul este demn de admirat, indiferent de tip.
După părerea mea, curajul, indiferent dacă este spontan, fără ezitări sau deliberat şi lucid, reprezintă o calitate extrem de admirabilă.
Din punctul meu de vedere, curajul spontan presupune o anumită doză de inconştienţă, el fiind declanşat prin intermediul instinctelor.
În primul rând, acest tip de curaj poate fi extrem de primejdios, iar în al doilea rând, toate fiinţele sunt înzestrate cu acest tip de curaj bazat pe instincte.
În schimb, curajul lucid nu este bazat pe instincte, ci pe raţiune, care ne diferenţiază de animale. De cele mai multe ori, oamenii sunt felicitaţi pentru curajul de care au dat dovadă, chiar dacă în majoritatea cazurilor acesta este spontan, fiind declanşat de nişte automatisme naturale.
În concluzie, curajul este demn de admirat, indiferent de tip.
Text argumentativ despre iubire
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre iubire, pornind de la ideea
identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Curiozitatea dă naştere pasiunii
(F.M. Dostoievski).
După părerea mea, curiozitatea dă naştere pasiunii, deoarece atracţia faţă de necunoscut este caracteristică naturii umane.
În primul rând, este cunoscut faptul că, în general, oamenii se simt atraşi de ceea ce nu cunosc, de ceea ce le este străin, de persoanele şi lucrurile pe care nu le înţeleg pe deplin şi cărora încearcă să le dezlege enigma.
În al doilea rând, misterul dă naştere curiozităţii şi reprezintă de multe ori elementele esenţiale care se află la baza pasiunii şi a iubirii. Un exemplu în acest sens este dragostea rigăi Crypto faţă de lapona Enigel, ea făcând parte dintr-o lume complet diferită şi necunoscută lui Crypto.
În concluzie, curiozitatea dă naştere pasiunii, dar, de multe ori, după dezlegarea misterelor faţă de care se manifestă curiozitatea, pasiunea este spulberată.
identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Curiozitatea dă naştere pasiunii
(F.M. Dostoievski).
După părerea mea, curiozitatea dă naştere pasiunii, deoarece atracţia faţă de necunoscut este caracteristică naturii umane.
În primul rând, este cunoscut faptul că, în general, oamenii se simt atraşi de ceea ce nu cunosc, de ceea ce le este străin, de persoanele şi lucrurile pe care nu le înţeleg pe deplin şi cărora încearcă să le dezlege enigma.
În al doilea rând, misterul dă naştere curiozităţii şi reprezintă de multe ori elementele esenţiale care se află la baza pasiunii şi a iubirii. Un exemplu în acest sens este dragostea rigăi Crypto faţă de lapona Enigel, ea făcând parte dintr-o lume complet diferită şi necunoscută lui Crypto.
În concluzie, curiozitatea dă naştere pasiunii, dar, de multe ori, după dezlegarea misterelor faţă de care se manifestă curiozitatea, pasiunea este spulberată.
Text argumentativ despre modul în care neadevărul influenţează calitatea relaţiilor interumane
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre modul în care neadevărul influenţează calitatea relaţiilor interumane.
După părerea mea, neadevărul are o mare influenţă asupra calităţii relaţiilor interumane, deoarece adevărul este unul dintre principalele elemente care stau la baza relaţiilor interumane.
În primul rând, neadevărul are în majoritatea cazurilor o influenţă negativă asupra calităţii relaţiilor interumane, decepţia şi minciuna fiind principalele modalităţi prin care se manifestă neadevărul.
În al doilea rând, neadevărul poate avea şi o influenţă pozitivă, deoarece, uneori, adevărul poate fi prea crud. Astfel, ascunderea adevărului poate avea un efect benefic.
În concluzie, putem admite că neadevărul are o extrem de mare influenţă asupra calităţii relaţiilor interumane, neadevărul sau ascunderea adevărului reprezentând unul dintre multele defecte ale fiinţelor umane.
După părerea mea, neadevărul are o mare influenţă asupra calităţii relaţiilor interumane, deoarece adevărul este unul dintre principalele elemente care stau la baza relaţiilor interumane.
În primul rând, neadevărul are în majoritatea cazurilor o influenţă negativă asupra calităţii relaţiilor interumane, decepţia şi minciuna fiind principalele modalităţi prin care se manifestă neadevărul.
În al doilea rând, neadevărul poate avea şi o influenţă pozitivă, deoarece, uneori, adevărul poate fi prea crud. Astfel, ascunderea adevărului poate avea un efect benefic.
În concluzie, putem admite că neadevărul are o extrem de mare influenţă asupra calităţii relaţiilor interumane, neadevărul sau ascunderea adevărului reprezentând unul dintre multele defecte ale fiinţelor umane.
Text argumentativ despre rolul familiei în conturarea personalităţii
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre rolul familiei în conturarea personalităţii.
După părerea mea, familia are un rol extrem de important în conturarea personalităţii, deoarece fiecare dintre noi alegem un model de urmat din cadrul familiei noastre.
În primul rând, familia este una din cele mai vechi forme de comunitate umană, ce asigură menţinerea continuităţii biologice şi culturale a societăţii, satisfacerea nevoilor personale, asigurând sentimentul siguranţei, iar rolul acesteia nu se mai poate rezuma doar la asigurarea condiţiilor de viaţă pentru copil şi la supravegherea acestuia, ci trebuie văzută ca primul factor în educaţia şi instrucţia copilului.
În al doilea rând, familia este prima şcoală a copilului, iar contribuţia pe care o are poate favoriza sau îngreuna activitatea şcolii. Astfel, familia îi dă copilului primele informaţii despre lumea înconjurătoare, primele norme şi reguli de conduită, dar şi mediul propice necesar satisfacerii trebuinţelor şi dorinţelor sale.
În concluzie, putem admite că familia are un rol important în conturarea personalităţii, având în vedere faptul că educaţia oferită de familie reprezintă factorul principal în dezvoltarea copilului.
După părerea mea, familia are un rol extrem de important în conturarea personalităţii, deoarece fiecare dintre noi alegem un model de urmat din cadrul familiei noastre.
În primul rând, familia este una din cele mai vechi forme de comunitate umană, ce asigură menţinerea continuităţii biologice şi culturale a societăţii, satisfacerea nevoilor personale, asigurând sentimentul siguranţei, iar rolul acesteia nu se mai poate rezuma doar la asigurarea condiţiilor de viaţă pentru copil şi la supravegherea acestuia, ci trebuie văzută ca primul factor în educaţia şi instrucţia copilului.
În al doilea rând, familia este prima şcoală a copilului, iar contribuţia pe care o are poate favoriza sau îngreuna activitatea şcolii. Astfel, familia îi dă copilului primele informaţii despre lumea înconjurătoare, primele norme şi reguli de conduită, dar şi mediul propice necesar satisfacerii trebuinţelor şi dorinţelor sale.
În concluzie, putem admite că familia are un rol important în conturarea personalităţii, având în vedere faptul că educaţia oferită de familie reprezintă factorul principal în dezvoltarea copilului.
vineri, 26 aprilie 2013
Text argumentativ despre copilărie 3
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre copilărie, pornind de la ideea
identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Există vârsta de aur: e vârsta
copilăriei, a neştiinţei; de îndată ce ştim că vom muri, copilăria s-a terminat
(Eugen Ionescu).
Consider că afirmaţia lui Eugen Ionescu potrivit căreia Există vârsta de aur: e vârsta
copilăriei, a neştiinţei; de îndată ce ştim că vom muri, copilăria s-a terminat este pe deplin adevărată deoarece copilăria este vârsta atât de preţioasă, dar şi trecătoare.
În primul rând, atunci când suntem copii, nu percepem viaţa aşa cum o percepe un adult, pentru noi lumea înconjurătoare este un tărâm de basm în care şi cele mai mici lucruri ni se par atât de bucurătoare.
În al doilea rând, copilăria îţi oferă fără să realizezi şansa de a trăi singurele momente contemplative ale existenţei tale.
În concluzie, fiecare avem spiritul de copil la orice vârstă în sufletul nostru şi de aceea trebuie să o valorificăm, deoarece vârsta este ambalajul, spiritul de copil este mereu în noi.
Autor: Ionut.
Mulţumim încă o dată pentru acest text argumentativ.
identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Există vârsta de aur: e vârsta
copilăriei, a neştiinţei; de îndată ce ştim că vom muri, copilăria s-a terminat
(Eugen Ionescu).
Consider că afirmaţia lui Eugen Ionescu potrivit căreia Există vârsta de aur: e vârsta
copilăriei, a neştiinţei; de îndată ce ştim că vom muri, copilăria s-a terminat este pe deplin adevărată deoarece copilăria este vârsta atât de preţioasă, dar şi trecătoare.
În primul rând, atunci când suntem copii, nu percepem viaţa aşa cum o percepe un adult, pentru noi lumea înconjurătoare este un tărâm de basm în care şi cele mai mici lucruri ni se par atât de bucurătoare.
În al doilea rând, copilăria îţi oferă fără să realizezi şansa de a trăi singurele momente contemplative ale existenţei tale.
În concluzie, fiecare avem spiritul de copil la orice vârstă în sufletul nostru şi de aceea trebuie să o valorificăm, deoarece vârsta este ambalajul, spiritul de copil este mereu în noi.
Autor: Ionut.
Mulţumim încă o dată pentru acest text argumentativ.
Text argumentativ despre educaţie
Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre modul în care educaţia primită în şcoală influenţează devenirea ulterioară a tinerilor.
După părerea mea, educaţia primită în şcoală are un rol extrem de important în devenirea ulterioară a tinerilor, deoarece aceasta modelează caracterul elevilor.
În primul rând, educaţia primită în şcoală, alături de educaţia oferită de părinţi, are un rol major în dezvoltarea caracterului, a personalităţii şi, în special, a comportamentului în societate.
În al doilea rând, educaţia primită în şcoală nu are mereu efecte benefice în devenirea ulterioară a tinerilor, deoarece, atunci când această educaţie diferă de cea oferită de părinţi, tânărul devine confuz şi, din instinct, alege să respecte educaţia oferită de părinţi, astfel ignorând-o pe cea oferită în şcoală.
În concluzie, putem admite că educaţia primită în şcoală are o influenţă majoră în devenirea ulterioară a tinerilor şi fără aceasta, încă ne-am mai afla în epoca de piatră.
După părerea mea, educaţia primită în şcoală are un rol extrem de important în devenirea ulterioară a tinerilor, deoarece aceasta modelează caracterul elevilor.
În primul rând, educaţia primită în şcoală, alături de educaţia oferită de părinţi, are un rol major în dezvoltarea caracterului, a personalităţii şi, în special, a comportamentului în societate.
În al doilea rând, educaţia primită în şcoală nu are mereu efecte benefice în devenirea ulterioară a tinerilor, deoarece, atunci când această educaţie diferă de cea oferită de părinţi, tânărul devine confuz şi, din instinct, alege să respecte educaţia oferită de părinţi, astfel ignorând-o pe cea oferită în şcoală.
În concluzie, putem admite că educaţia primită în şcoală are o influenţă majoră în devenirea ulterioară a tinerilor şi fără aceasta, încă ne-am mai afla în epoca de piatră.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)